I’m wide awake.

S-a cam terminat septembrie.Trebuie sa ne trezim sau cel putin sa ma trezesc.A fost linistitor visul.Plin de ape adanci si negre,de locuri parca ruginite din copilarie,de dealuri si paduri,de aer curat de munte,de dimineti fara soare,dar fericite.Plin de zambetele jucause ale copiilor,plin de cuvinte,de prieteni vechi,de locuri noi ce nu stii daca le vei mai vedea vreodata.

E frumos septembrie.Cateodata nu ai vrea sa se termine.Te tine in viata doar speranta ca in decembrie va ninge.

As manca niste nuci verzi.Din alea din cauza carora te murdaresti pe maini.Ah ce as manca niste nuci verzi…

Oboseala.

N-am murit,dar am dormit foarte adanc.M-am trezit intr-o dimineata,dar,speriata de ploaia de afara, am ramas in pat.O ora,doua,trei….M-am indreptat apoi spre geam ca sa dau cu ochii de sute de umbrele hoinarind pe strazi.Albastre,verzi,rosii….N-am vrut sa deschid geamul.M-am imbracat in schimb.Pana sa ma dezmeticesc,calcasem intr-un lac deja.M-am oprit acolo cu amandoua picioarele infipte adanc in apa.Rece,mai rece,mult prea rece….Am ridicat capul.Nici acum nu stiu de unde vine ploaia.

Ba pier.

Nu e toamna.E doar o ameteala puternica.Declar cu tarie impotriva frunzelor ca nu e toamna.E doar un fior sustinut de vantul de afara.

Degeaba canta licuricii,stele mor in fiecare zi.Unele renasc,altele niciodata.

Zambesti degeaba cand eu tac.Trebuia sa zambesti atunci cand zambeam si eu.Zambetele neimpartite nu exista,sunt doar in mintea ta.

Ma dor literele cateodata.E o mica intepatura in bucla lui r.

Unde cade frunza?Probabil ca nu in punctul de greutate al triunghiului format din punctele corespunzatoare celor trei copaci.Dar intotdeauna e amuzant sa incerci.

Te bazezi pe faptul ca maine o sa fie mereu la nostru.Nu m-ai iubit niciodata mai mult ca acum,dar inimile nu reactioneaza in functie de azi si maine,ci in functie de alte inimi.

Cand o sa te uiti acolo unde ma uit si eu ai sa vezi ca n-a venit toamna.