Eu chiar nu plec nicaieri.Peste ocean,peste mare,peste munte,peste mii de zapezi…..oriunde as fi fizic,nu as fi si cu sufletul.Cel putin nu in intregime.Mi s-a spus ca dupa ce mori nu se mai intampla nimic.Ce vezi acum asta e.Atat.Asa ca grabeste-te sa faci lucruri prin care vei dainui pe pamant.Lucruri prin care unii oameni te vor aminti si peste 300 de ani scursi.Nu stiu daca e asa.Poate ne vom gasi sufletele pereche si in rai si vom trai cu ele acolo,in caz ca aici nu le gasim.M-am intrebat intotdeauna: oare sufletele pereche sunt menite sa mearga impreuna in rai ori in iad ? Sau sunt despartite brusc la poarta dintre cele doua ?Hmm…
Nu stiu daca va ganditi vreodata la cat de norocosi suntem ca ne putem trezi in fiecare dimineata si avem ce manca,avem haine dragute cu care sa ne imbracam.Putem sa iesim cu prietenii in oras fara ca in vreun moment sa ne gandim ca ar putea veni o bomba peste noi.Ca le putem telefona parintilor cand simtim nevoia.Ca le putem auzi vocile prietenilor cand ne este dor de ei.Ca indiferent ce va fi maine,avem un pat in care sa ne traim visele.
Niciodata nu vom realiza cate lucruri avem.Intotdeauna ne vom gandi la cele pe care nu le avem.Poate atunci cand vom invata sa traim cu lucrurile frumoase din vietile noastre vom putea fi fericiti in fiecare zi.Zambetele nu costa nimic,dar adunate sau scazute ne costa fericirea.
